Prezentare
Pe data de 9 Mai 2002 a luat fiinţă Asociaţia Culturală Hieronymus ca urmare a concentrării voinţei unui grup profesional format din arheologi, istorici de artă şi arhitecţi implicaţi în activitatea de cercetare şi restaurare a monumentelor istorice. Aceasta s-a născut din nevoia de a concentra resurse alternative pentru a revigora aceste discipline care de regulă sunt marginalizate sau li se alocă resurse insuficiente în cadrul proiectelor de restaurare monumentelor.
Scopul asociaţiei este:
- susţinerea cercetării fundamentale în ştiinţe ale istoriei: cercetare arheologică, de istoria artei, istorică, de arhivă, epigrafică, numismatică.
- activităţile legate de cercetarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea monumentelor istorice şi siturilor arheologice.
- susţinerea publicaţiilor ştiinţifice de specialitate, a materialelor de popularizare, crearea unor burse, organizarea de întruniri ştiinţifice şi organizarea de expoziţii.
Membrii fondatori: dr. Daniela Marcu Istrate, dr. Dana Jenei, Angel Istrate
Președinte: Daniela Marcu Istrate
Numele asociaţiei este dat după numele unui sfânt protector al arheologiei şi bibliotecarilor: Hieronymus (Ieronim, Jeromos, Jerome, Jérome, Girolamo, Jerónimo, Jerolin, Jeroen) ce este recunoscut ca atare de Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană şi Biserica Anglicană.
Eusebius Sophronius Hieronymus; în greacă Εὐσέβιος Σωφρόνιος Ἱερώνυμος (c. 347 – 30 Septembrie 420) a fost unul din cei mai învăţaţi părinţi ai bisericii occidentale. Născut în jurul anului 342 la Stridonius, un mic oraş în capătul Adriaticii lângă oraşul episcopal Aquileia, vorbitor nativ al dialectului ilyr, Hieronymus învaţă din familie perfect limbile latină şi greacă. Ca adolescent, călătoreşte la Roma, pentru studii, împreună cu prietenul său Bonosus. Primele studii teologice le face însă în Gallia, la Trier, iar în jur de 373 călătoreşte în Siria. Acolo, grav bolnav, are o viziune care îl convinge să lase de o parte viaţa seculară şi să se dedice bisericii. Drept urmare pleacă în deşertul Chalcis, Thebaida Siriei, la 50 mile SE de Antiohia, unde petrece patru ani în ascetism şi în studiul textelor religioase. În această perioadă începe să înveţe şi ebraica.
În 380 pleacă la Costantinopol unde era episcop Grigore de Nazians, pentru a studia scripturile greceşti. În 382 se întoarce la Roma împreună cu Paulinus, unul dintre cei doi pretendenţi la scaunul episcopal al Antiohiei, pentru a participa la un conciliu pe care papa Damasus I îl convocase pentru rezolvarea crizei antiochiene. S-a achitat atât de bine de sarcini încât papa Damasus I l-a reţinut ca secretar personal. La cererea papei revizuieşte traducerea Noului Testament, pe baza variantei greceşti, şi versiunea latină a psalmilor.
Hieronymus dobândeşte la Roma un deosebit prestigiu, astfel încât opinia sa este solicitată în arbitrarea diferenţelor dintre diversele curente creştine contradictorii. Şi el însuşi iniţiază o mişcare ascetică creştină, la care aderă mai multe doamne din înalta societate romană, îndeosebi văduve şi tinere virgine. În timpul petrecut în slujba lui Damasus I, Hieronymus a impresionat prin sfinţenia personală, învăţătură şi integritate. A atras însă ura a mulţi păgâni şi chiar a mulţi dintre creştinii educaţi, cu gust şi toleranţă, care erau ofensaţi de sarcasmul usturător şi lipsa de menajamente în a ataca obiceiurile şi luxul înaltei societăţi romane.
După 384, când moare papa Damasus I, urmaşul acestuia, Siricius, nu mai continuă bunele relaţii cu Hieronymus. Acuzat de moartea fiicei văduvei Paula, Sfânta Blaesilla, ca urmare a unui regim ascetic prea sever, Hieronymus rămâne fără sprijin şi, în 385, este expulzat din Roma. Împreună cu fratele său şi cu câţiva adepţi se îndreaptă înapoi spre est, fiind urmat în acelaşi an de Paula şi de alte doamne din cercul său. Paula se stabileşte la Bethlehem, unde, cu sprijinul lui Hieronymus, îşi foloseşte averea pentru a construi o mănăstire lângă Biserica Nativităţii şi case pentru trei comunităţi de femei. Sfânta Paula a devenit căpetenia acestor comunităţi iar la moartea ei a urmat-o o altă fiică a ei, Sfânta Eustochium.
După mai multe călătorii, Hieronymus a se stabileşte într-o grotă mare de lângă Bethlehem, unde beneficiază de sprijinul Paulei în adunarea unei impresionante biblioteci, în deschiderea unei şcoli gratuite şi a unei case de oaspeţi pentru pelerini. Următorii 34 de ani, până la moarte, Hieronymus îi dedică activităţii literare. Scrie comentarii la Biblie, polemici teologice şi lucrări istorice. Face o revizuire a Noului testament şi a Psalmilor şi, după evaluarea textului grec al Septuagintei, decide să traducă Vechiul Testament direct din ebraică. Această traducere, terminată în 405, este inclusă în Vulgata.
Timp de mai bine de o mie de ani Vulgata a fost traducerea de referinţă în biserica creştină occidentală iar în sec. XVI marele conciliu de la Trento a pronunţat Vulgata lui Hieronymus autentică şi autoritară în biserica catolică de rit latin. Aceasta este încă folosită la Oficiul Divin în catedralele Sf. Petru din Roma şi Sf. Marcu din Veneţia şi în ritul milanez.
Unul dintre cei mai prolifici autori ai antichităţii creştine (depăşit numai de Sfântul Augustin ca volum de lucrări) Sfântul Hieronymus este onorat ca unul dintre cei patru părinţi ai Bisericii Apusene, împreună cu Sfântul Augustin, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Papă Grigore I cel Mare. În iconografie este de obicei reprezentat ca un anahoret însoţit de un leu, o bufniţă, instrumente de scris şi trompeta judecăţii de pe urmă. Printr-o transpunere anistorică datând din perioada Renaşterii este înfăţişat în costum de cardinal sau însoţit de simboluri legate de această poziţie.