Înapoi la: Start > Prezentare

Prezentare

Pe data de 9 Mai 2002 a luat ființă Asociația Culturală Hieronymus ca urmare a concentrării voinței unui grup profesional format din arheologi, istorici de artă și arhitecți implicați în activitatea de cercetare și restaurare a monumentelor istorice. Aceasta s-a născut din nevoia de a concentra resurse alternative pentru a revigora aceste discipline care de regulă sunt marginalizate sau li se alocă resurse insuficiente în cadrul proiectelor de restaurare monumentelor.

Scopul asociației este:

  • susținerea cercetării fundamentale în științe ale istoriei: cercetare arheologică, de istoria artei, istorică, de arhivă, epigrafică, numismatică.
  • activitățile legate de cercetarea, conservarea, restaurarea și valorificarea monumentelor istorice și siturilor arheologice.
  • susținerea publicațiilor științifice de specialitate, a materialelor de popularizare, crearea unor burse, organizarea de întruniri științifice și organizarea de expoziții.
Sfântul Hieronymus
Membrii fondatori: Marcu Daniela Veronica, Istrate Angel.

Numele asociației este dat după numele unui sfânt protector al arheologiei și bibliotecarilor: Hieronymus (Ieronim, Jeromos, Jerome, Jérome, Girolamo, Jerónimo, Jerolin, Jeroen).

Sfântul Hieronymus, născut Eusebius Hieronymous Sophronius, a fost unul din cei mai învățați părinți ai bisericii occidentale. Născut în jurul anului 342 la Stridonius, un mic oraș în capătul Adriaticii lângă orașul episcopal Aquileia. Vorbitor nativ al dialectului ilyr, Hieronymus învață din familie perfect limbile latină și greacă. Pe la 373 sosește la Antiohia de unde pleacă în deșertul Chalcis la 50 mile SE de Antiohia unde petrece 4 ani în ascetism.

În 380 pleacă la Costantinopol unde era episcop Grigore de Nazians, pentru a studia scripturile grecești.

382 se întoarce la Roma împreună cu Paulinus pentru a participa la un conciliu pe care papa Damasus I la convocat pentru rezolvarea crizei antiochiene. S-a achitat atât de bine de sarcini încât papa Damasus I la reținut ca secretar personal. La cererea papei traduce Noul Testament bazat pe varianta grecească. Revizuiește de asemenea versiunea latină a psalmilor. La Roma dobândește un deosebit prestigiu astfel că este solicitat în arbitrările dintre diversele curente creștine romane.

El este inițiatorul unei mișcări ascetice creștine la care au aderat mai multe doamne din înalta societate romană. Când moare papa Damasus I la 384, urmașul acestuia Siricius nu mai continuă bunele relații cu Hieronymus. În timpul petrecut în slujba lui Damasus I , Hieronymus a impresionat prin sfințenia personală, învățătură și integritate dar în același timp nu era agreat de păgâni și chiar de oameni de gust și toleranță, mulți dintre ei creștini care erau ofensați de sarcasmul usturător și lipsa de menajamente arătată de Hieronymus pentru a ataca obiceiurile și luxul înaltei societăți romane.

Fără sprijin la Roma se îndreaptă spre Est împreună cu câțiva adepți. Lui i se alătură și văduva Paula și alte câteva doamne care au părăsit Roma cu scopul de a se stabili la Locurile Sfinte. Cu ce mai avea din propria avere si cu sprijinul financiar venit de la Paula a construit o mănăstire lângă Biserica Nativității din Bethleem, și de asemenea case pentru trei comunități de femei. Căpetenia acestor comunități a devenit Paula iar la moartea ei a urmat-o sora ei Eustochium.

În această perioadă Hieronymus a trăit într-o grotă mare lângă locul de naștere al Mântuitorului. Tot aici a deschis o școală gratuită și o casă de oaspeți pentru pelerini.

Face o revizuire a Noului testament și a Psalmilor și decide să traducă Vechiul Testament direct din ebraică. Verifică încă odată traducerea Psalmilor cu ajutorul traducerii lui Origene și a textului ebraic. Această traducere este inclusă în Vulgata.

În sec. XVI marele conciliu de la Trento pronunță Vulgata lui Hieronymus autentică și autoritară în biserica catolică de rit latin. Aceasta este încă folosită la Oficiul Divin în catedralele Sf. Petru din Roma și Sf. Marcu din Veneția și în ritul milanez.

Design by Lavinia Bobu and Eddie Toth © 2006-2008, All rights reserved