Înapoi la: Start > Activitate > Proiecte finalizate > Cercetări arheologice în centrul istoric al Sibiului > Piaţa Huet

Piaţa Huet

Când vorbim despre Piaţa Huet în Sibiu, vorbim fără îndoială despre punctul 0 al unui mare oraş european, a cărui dezvoltare a fost, până nu demult, comparabilă cu a oricărui alt mare oraş de pe bătrânul continent. Sibiul s-a născut atunci când un grup de colonişti occidentali s-a instalat pe terasa înaltă a Cibinului şi a început să construiască o biserică parohială, spre finele secolului al XII-lea. În jurul acesteia a apărut apoi o centură de fortificaţii, în interiorul căreia a funcţionat dintotdeauna nucleul religios al comunităţii, cu lăcaşuri de cult succesiv edificate până la începutul secolului al XVI-lea.

Aceasta este actuala Piaţă Huet, a cărei istorie descrie o incredibilă punte peste timp: creată din secolul al XII-lea, înfruntând veacurile până în prezent şi pregătită acum pentru un viitor temeinic, a fost şi va rămâne centrul spiritual al Sibiului.

Săpăturile din Piaţa Huet pe latura de sud a bisericii

Lucrările recente de reabilitare a ţesutului urban au impus ample cercetări arheologice, desfăşurate în vara anului 2005 pe aproximativ 2/3 din suprafaţa pieţei. Au fost cercetate capelele construite în evul mediu târziu în jurul bisericii Sfânta Maria: capela Sf. Iacob, datând cel mai probabil din sec. XIV, capela Sf. Ladislau, edificată spre finele veacului al XV-lea, şi capela Sfânta Maria construită în jurul corului gotic al bisericii evanghelice în jurul anului 1500. Au fost completate de asemenea informaţiile existente despre capela rotundă (sec. XIII) şi a fost descoperită şi nava acesteia, cu o formă aproximativ pătrată. Pe laturile de nord şi sud ale bisericii au fost investigate fragmente din prima centură de fortificaţii şi din turnurile acesteia, şi s-au stabilit evoluţia stratigrafică a sitului. Efortul arheologic principal s-a concentrat însă pe investigarea cimitirului comunităţii săseşti, din care au fost recuperate 1833 de schelete umane. Primele înhumări în acest areal s-au realizat în cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea, după cum certifică numeroasele monede recuperate, având drept caracteristici principale gropile cu nişă pentru cap săpate în pământ sau construite din cărămidă. Cele mai multe morminte datează din secolele XIII-XV, cimitirul fiind închis în cursul secolului al XVI-lea.

Lucrările de amenajare urbană au creat o oportunitate deosebită pentru studierea civilizaţiei urbane din Transilvania, respectiv a acelui segment cu rădăcini profunde în Europa centrală.

Pentru prima dată a fost cercetată arheologic o piaţă centrală cu clădirile specifice, stabilindu-se evoluţia planimetrică şi cronologică a acesteia; totodată s-a realizat cea mai amplă investigaţie într-un cimitir al coloniştilor occidentali din această parte a continentului.

Colectivul de cercetare a fost coordonat de dr. Daniela Marcu Istrate, şi alcătuit din: Angel Istrate, Maria Crângaci Ţiplic, Daniela Tănase, Cosmin Roman, Radu Lupescu, Claudia Urduzia, Anca Niţoi.

Asociaţia Culturală Hieronymus a sprijinit constant cercetarea arheologică realizată de SC Damasus SRL Braşov: a organizat grupurile de voluntari, a iniţiat proiectul de cercetare antropologică, a susţinut financiar proiectul de cercetare arheo-zoologică. A oferit Parohiei evanghelice un exemplar din masiva documentaţie rezultată în urma săpăturilor arheologice.